Un scurt rezumat al istoriei Holocaustului in România     Sateliţi ai Germanei naziste, guverne romane succesive au tăiat drepturile evreilor, au jefuit evrei de proprietatea lor si au privat numeroşi evrei de cetatenia romana. Aceasta politica care a fost implementata începând cu sfarsitul lui 1937 de către guvernul instaurat de Octavian Goga (Partidul Naţional Taranesc) si Alexandru Cuza (Liga de Apărare Naţional Creştina) si au fost continuate de dictatura fondata de Regele Carol al doilea in februarie 1938. La sfarsitul lui iunie 1940, Uniunea Sovietica a forţat România sa predea Basarabia si Bucovina de Nord iar trupele romane in retragere si sătenii locali au savarsit violente nenumărate împotriva evreilor. Astfel pe 30 iunie 1940, 200 de evrei au fost omoraţi in Dorohoi, alte sute au fost omoraţi in sate, de ambele laturi ale noilor graniţe si aproximativ zece mii de evrei au fost omoraţi intr-un mare pogrom in Iaşi. Pe 8 august 1940 guvernul roman a creat „Statutul de Evreu” care anula cetatenia majoritatii evreilor si interzicea mariajele mixte. Pe 4 septembrie 1940 generalul Ion Antonescu a preluat puterea si a invitat Garda de Fier fascista, condusa de Horia Sima sa se alăture guvernului sau care a lansat o campanie de teroare si intimidare împotriva evreilor intr-un efort de ai exclude din viata economica si comerciala a tarii. Puţin după aceea Antonescu a exclus Garda de Fier din guvernul sau dar rebeliunea lor din 21-23 ianuarie1941 a fost insotita de revolte anti-evreiesti in care 127 de evrei au fost omoraţi cu brutalitate. După excluderea Legionarilor, Antonescu a continuat politicile sale anti-evreiesti care au fost legiferate si care au fost aplicate printre alţii de către Centrul Naţional de Romanizare care a implementat toate legile anti-evreiesti si a dirijat scoaterea peste noapte a zeci de mii de evrei din casele lor. Izbucnirea războiului intre Germania si Uniunea Sovietica a condus la escaladarea masurilor anti-evreiesti in România. Regimul Antonescu a privit războiul ca pe o oportunitate de a rezolva chestiunea evreiasca si a început prin a expulza 40.000 evrei din oraşe si sate confiscându-le proprietatile. Aceasta a fost urmata de iniţierea unei campanii de ucidere in masa a evreilor din Basarabia si Bucovina. In prima sa faza, unitati ale armatei romane si germane, asistate de Einsatzgruppe D si de localnici ucrainieni au ucis 160.000 evrei iar pe 15 septembrie 1941 Antonescu a ordonat expulzarea in Transnistria a 150.000 de supravieţuitori. In timpul expulzării, zeci de mii de evrei au fost omoraţi de escorta romana sau au murit de foame si de boli. In perioada conducerii romane, zona Transnistriei a devenit un loc al omorului in masa al evreilor dintre care 90.000 au pierit intre anii 1941-1944. Armata si jandarmeria romana au participat de asemenea la lichidarea a zeci de mii de evrei ucrainieni pe care au justificat-o acuzând evreii de colaborare cu ocupaţia sovietica intre 1940-1941. Guvernul roman a fost de acord iniţial cu deportarea in lagărele morţii in Polonia a populaţiei evreieşti ramase dar cu timpul Antonescu a realizat ca Germania ar putea pierde războiul, ca nu are nici o intenţie de a returna Transilvania de Nord României. Aceşti doi factori alături de cererile crescute de trupe romaneşti de către Germania pentru a lupta pe frontul de est precum si pentru petrol si provizii alimentare, au convins romanii sa refuze cererile naziştilor de a deporta evreii romani in lagărul morţii de la Belsen (eforturile comunitatii evreieşti locale, condusa de Dr. Wilhelm Felderman care a primit ajutorul unor figuri proeminente romane, a jucat de asemenea un rol important). Ca rezultat, evreii din Regat si cei din Transilvania de Sud au fost crutati de exterminarea in masa. Dupa respingerea cererilor naziştilor de a implementa Soluţia Finala, guvernul roman a devenit conştient ca ajutarea evreilor ar imbunatati imaginea României in ochii Aliaţilor si ar ajuta tara sa obtina o mai avantajoasa intelegere după razboi.Totusi in ciuda acestei atitudini, politica discriminatorie anti-evreiasca a regimului Antonescu a continuat in forta iar pauperizarea si exploatarea evreilor romani a continuat in anii războiului. In total 420.000 evrei care locuiau in România in 1939 se estimează a fi fost omoraţi in timpul Holocaustului. Aceasta cifra include evreii omoraţi in Basarabia si Bucovina in vara lui 1941, a celor care au murit in timpul expulzării din Transnistria si in zona adiacenta, a celor omoraţi in Iaşi si in alte localitati, evreii din Transilvania de Nord deportaţi la Auschwitz de unguri. ________________________________________________________________________